De peste două decenii există o polemică în arheologia română asupra încadrării descoperirilor de tip Coțofeni, Baden, Cernavodă III, Cernavodă II etc. în perioada cuprului¹, perioada de tranziție² sau începuturile epocii bronzului³. Este necesară o reevaluare atât a grupurilor culturale/stiluri ceramice din această perioadă, cât și a celora din perioada anterioară (eneolitic târziu) și din perioada imediat următoare (denumită tradițional "bronz timpuriu"), în spiritul celor scrise de I. Nestor în 1937⁴, pentru a stabili elemente de cezură sau de continuitate între aceste perioade.
Un punct de pornire al demersului meu îl reprezintă articolul de față, în care doresc să enunț unele probleme ale eneoliticului târziu. Descoperirile Baden-Coțofeni ocupând o poziție centrală în cadrul așa-numitei perioade de tranziție, mă refer doar la spațiul geografic care corespunde cu cea mai mare parte a ariei de răspândire a acestor descoperiri și care are totuși o anumită coerență: bazinul mijlociu al Dunării și al unei părți (limitată la est de bazinele Argeșului și Iantrei) a bazinului inferior al aceluiași fluviu. Restul bazinului inferior al Dunării este ocupat, atât în eneoliticul târziu (Cucuteni A-B și B; Cernavodă I-Pevec), cât și în perioada următoare (descoperirile Tripolje târzii sau post-Tripolje) de descoperiri arheologice cu probleme specifice, care trebuie tratate separat. Cele două mari unități geografice (bazinele mijlociu și inferior ale Dunării), pot fi subîmpărțite în mai multe diviziuni, în funcție de "direcția apelor" (spre care se "îndreaptă ținutul")⁵: 1. sudul Slovaciei (cu râurile Morava, Váh, Nitra, Hron, Krupinca orientate nord-sud) și nordul Transdanubiei (văile râurilor Rába, Bakony și Marcal, care curg de la sud spre nord); 2. restul Transdanubiei (văile râurilor Sió, Fekete-viz) și bazinele Savei și Dravei (orientate de la vest spre est); 3. bazinul Tisei, la rândul său împărțit în două subdiviziuni definite, una, de orientarea spre vest ale bazinelor Mureșului și Crișurilor și, cealaltă, de orientarea de la nord spre sud a văilor râurilor Bodróg, Hernád și Sajó. Datorită acelorași considerente, partea din bazinul inferior al Dunării până la confluența cu Argeșul și Iantra formează o singură unitate geografică.
Acestor subdiviziuni geografice le corespund ariile de răspândire ale unor grupuri culturale definite, mai ales, pe baza ceramicii: primei zone geografice îi aparțin descoperirile de tip Ludanice⁶ și grupurile cu ceramică decorată prin împunsături succesive⁷; în a doua zonă sunt răspândite descoperirile de tip Balaton⁸ (în văile râurilor Zala și Marcal, bazinul râului Sió, în jurul L. Balaton și a regiunii de câmpie dintre Kapos, Fekete-viz, Dunăre și Munții Mecsek) și cele, înrudite, de tip Lasinja⁹ (Podișul Karst, văile râurilor Drava și Sava și a zonei de câmpie dintre ele); în bazinul Tisei sunt documentate descoperirile de tip Bodrogkeresztúr¹⁰ (în prima subdiviziune geografică) și Lažòany¹¹ (în a doua subdiziune). Descoperirile din bazinul inferior al Dunării - Bodrogkeresztúr (din bazinul inferior al Oltului, uneori în asociere cu material Cucuteni)¹² și Sălcuța IV-Galatin¹³ sunt în relație cu descoperirile analoage (Bodrogkeresztúr, Hunyadi-halom¹⁴) din bazinul superior al Dunării.
Problemele eneoliticului târziu din acest spațiu geografic se referă la stadiul actual al cercetării descoperirilor - caracterul cercetării și contextul - și cronologia relativă și absolută a lor.
Dacă, din punctul de vedere al contextului descoperirilor, există un anumit echilibru între numărul așezărilor și cel al punctelor cu descoperiri cu caracter funerar, repartiția geografică a acestor tipuri de descoperiri oferă altă imagine.
Cele mai multe așezări sunt documentate în Transdanubia, sudul Slovaciei, bazinele Dravei și Savei și bazinul inferior al Dunării (pl. 1). Dacă ținem cont de numărul mare de puncte cu material nepublicat¹⁵, de constatarea că în unele puncte descoperirile considerate așezări constau de fapt în 1-2 gropi izolate¹⁶; precum și de caracterul descoperirii, în special locuirile în peșteră¹⁷ și al cercetării (numărul mare de obiective cercetate prin săpături de salvare și prin sondaje) atunci datele oferite de această categorie de descoperiri sunt limitate, în special cele care ar fi ajutat la periodizarea grupurilor culturale din această zonă sau la stabilirea unei cronologii relative. Un caz special îl reprezintă așezările din Bazinul Tisei atribuite culturii Bodrogkeresztúr. Dintre acestea multe nu au fost publicate: așezările de la Bodrogkeresztúr (în apropierea necropolei)¹⁸, Érd-Szidóniahegy¹⁹, Hajdúszoboszló²⁰, Öcsöd²¹, Pâncota²², Răhău²³, Ilidia²⁴. Materialele Bodrogkeresztúr de la Hódmezovásárhely-Tartarenschanze și Târgu Mureș sunt puține și nu permit încadrarea acestor puncte în categoria așezărilor²⁵. La Berettóújfalu²⁶, Derecske²⁷ au fost descoperite doar complexe (în special gropi cu puțin material). Rămân puținele date care rezultă din așezările de la Cristuru Secuiesc²⁸, Deva-Ciangăi²⁹, Ketegyháza³⁰, Pecica-Forgaci³¹, Székely³², Tiszalúc³³. Din numărul mare de stațiuni incluse în categoria așezărilor se pot reține acelea în care sunt documentate complexe. Din păcate datele oferite de această categorie de descoperiri sunt lacunare, în special cele referitoare la locuințe. Cunoștințele noastre despre acest tip de construcție se limitează doar la locuințele de la Branè³⁴ și indiciile slabe (câteva urme de pari) de la Plaveckę Mikulaš³⁵ și Zalavár-Basasziget³⁶. Cele 13 locuințe de la Branè cu material Brodžany - Nitra și Ludanice, de formă rectangulară (cu dimensiuni care variază de la 4,10 x 3,10 m până la 20 x 3m), cu 6-8 gropi de pari la colțuri și la mijlocul laturilor lungi, cu șanțuri de fundație sunt un caz particular care nu poate fi extins la întregul spațiu ales. Unele bordeie pot fi incluse în alte categorii de descoperiri datorită prezenței unor elemente care trimit către descoperirile cu caracter special (Keszthely-Pusztatemplom, unde într-un asemenea "bordei" a fost descoperit un craniu uman³⁷). Gropile apar mai frecvent în întreg spațiu, dar cele din bazinul Tisei conțin mai ales material Hunyadi-halom, în consecință informațiile pentru cele din "așezările" Bodrogkeresztúr aproape lipsind. Cele câteva stațiuni în care sunt documentate vetre și cuptoare nu schimbă substanțial impresia de sărăcie a datelor cu privire la habitat, accentuată prin comparația acestui spațiu cu situația total diferită din așezările contemporane din mediul Cucuteni³⁸.
În concluzie, bazinul Tisei se caracterizează prin slaba documentare a așezărilor, în special a acelora care ar putea fi atribuite grupului Bodrogkeresztúr³⁹. în restul bazinului mijlociu al Dunării se remarcă frecvența mare a locuirilor în peșteră (în mediile Lasinja și al torților pastilate din Transilvania) și densitatea relativ mare a urmelor de locuire în Transdanubia. în bazinul inferior al Dunării se observă continuarea unor așezări din perioada anterioară (Sălcuța III) și în eneoliticul târziu (Sălcuța⁴⁰, Galatin⁴¹, Teliš⁴²).
Descoperirile cu caracter funerar (pl. 2) se concentrează în zonele în care sunt slab documentate așezările (bazinul Tisei). Alte descoperiri de acest fel apar în restul bazinului mijlociu al Dunării (Bajè⁴³, Bešenov⁴⁴, Branè⁴⁵, Dudince⁴⁶), Transdanubia (Balatonmagyarod⁴⁷, Keszthely⁴⁸, Nagyvászony⁴⁹, Nészmely⁵⁰, Regöly⁵¹, Sukösd⁵²) și bazinul inferior al Dunării (Ostrovul Corbului⁵³).
Un grup bine definit cuprinde necropolele de inhumație și birituale (pl. 3) - care aparțin grupului Bodrogkeresztúr - din bazinul Tisei, cu morminte de inhumație cu defuncții depuși, cu excepții, în decubit lateral pe partea stângă sau dreaptă; cu două grupe de orientări în cadrul fiecărei necropole: una predominantă E-W sau W-E și, alta, cu câteva morminte, în care defuncții sunt orientați invers față de ceilalți din prima grupă. Piesele de port (topoare de piatră, topoare plate din cupru, topoare cu brațe în cruce, topoare cu ceafa cilindrică, lame de silex, vârfuri de săgeată din obsidian sau silex, măciucă de piatră, pumnale din cupru, perle din scoici Unio, perle din marmură, perle din cupru sau din aur, pandantive, butoni, inele și "baghete" din aur, inele și brățări din cupru, sule și dălți), inventarul funerar (ceramică, râșnițe din piatră, nuclee și așchii de silex și obsidian, bulgări de ocru, fusaiole) și ofrandele de carne (porc, mistreț și schelete întregi de câini) sunt, în general, variabile în funcție de poziția defunctului: decubit lateral pe partea dreaptă (arme, instrumente, ceramică), sau stângă (podoabe, instrumente, un număr mai mare de vase) sau a vârstei acestuia⁵⁴.
Necropolele grupului Lažòany - birituale (Barca, Sebatovce) și de incinerație (Lažòany), formează un alt grup bine definit, cu care pot fi puse în relație prezența sporadică a incinerației în aria grupurilor Bodrogkeresztúr și Balaton (pl. 3). înmormântările cu caracter special (mormintele colective, înmormântări de cranii, înmormântările în așezări) apar în întreaga arie în care sunt prezente descoperiri cu caracter funerar ultima categorie, însă, se concentrează în Transdanubia și sudul Slovaciei, dar și la Teliš, în Bulgaria (pl. 4).
În stadiul actual al cercetării, din punctul de vedere al raportului așezări-descoperiri funerare, se pot diferenția două zone principale: 1. bazinul Tisei, caracterizat de concentrarea mare de necropole și 2. Transdanubia, unde raportul este invers: concentrare relativ mare a așezărilor și lipsa necropolelor, până acum fiind documentate doar morminte izolate, majoritatea descoperite în cuprinsul așezărilor. Există posibilitatea ca această situație să se datoreze stadiului actual al cercetării, totuși disproporția dintre numărul așezărilor Balaton din Transdanubia și numărul celor care pot fi atribuite grupului Bodrogkeresztúr din bazinul Tisei este evidentă, mai ales dacă ținem cont de faptul că noțiunea de grup Balaton a intrat în circuitul științific mult mai târziu decât definirea grupului Bodrogkeresztúr. Transilvania ocupă, în cadrul bazinului Tisei, o poziție specială prin numărul mic al așezărilor (care aparțin doar "orizontului cu torți pastilate", ceramica Bodrogkeresztúr fiind prezentă doar în unele stațiuni din bazinul Oltului, asociată de multe ori cu ceramică Cucuteni A-B sau B), lipsa descoperirilor funerare⁵⁵ (pl. 1, pl. 3) și numărul mare de descoperiri izolate⁵⁶.
În esență, se poate spune că, prin prisma relației dintre tipurile ceramice și contextul descoperirilor din bazinele mijlociu și inferior ale Dunării, sub noțiunile de grupuri culturale, culturi se ascund de fapt stiluri ceramice asociate cu descoperiri cu caracter funerar - Bodrogkeresztúr (necropole de inhumație și birituale) și Lažòany (necropole de incinerație și birituale), în bazinul Tisei - cu așezări, în care apar și morminte izolate (Balaton și Lasinja) sau stiluri ceramice cu arie mare de răspândire (cu variante regionale): "orizontul cu torți pastilate" (Sălcuța IV, Hunyadi-halom, Herculane-Cheile Turzii); ceramica decorată prin împunsături succesive (stilurile ceramice Retz, Gajary, Bajè, Balaton/Lasinja II-III).
Dincolo de factorii economici aduși în discuție (de multe ori, slaba documentare a urmelor de locuire din aria Bodrogkeresztúr fiind pusă pe seama unui presupus caracter pastoral al economiei practicate în această zonă⁵⁷, în timp ce numărul mare de așezări ar corespunde unei economii agricole), diferențele dintre aceste două zone geografice se datorează, în special, modului diferit de tratare a defuncților: înmormântări în cadrul necropolelor (bazinul Tisei) - piesele de port și inventarul funerar exprimând persoana socială (sexul, vârsta, afilierea, statutul social) a defunctului - și înmormântări cu caracter special, în cadrul așezărilor (Transdanubia), care pot fi puse în relație cu alte complexe, diferite de cele de locuire sau funerare, care pot intra în categoria locurilor de cult sau obiceiurilor de depunere⁵⁸.
Aria est-carpatică, prin lipsa necropolelor și prezența înmormântărilor în așezare⁵⁹, se apropie, oarecum, de situația din Transdanubia. Unele piese de metal, care pot intra în categoria obiectelor de prestigiu, au destinație diferită în ariile Bodrogkeresztúr și Cucuteni-Tripolje. în timp ce în bazinul Tisei topoarele de aramă marchează persoana socială a defuncților (fiind asociat în special cu defuncții aflați în decubit lateral pe partea dreaptă) sau apar în depozite constituite din una⁶⁰ sau mai multe piese (pl. 5), în zona est-carpatică apar în depozite din cuprinsul așezărilor, depuse într-un vas și în asociere cu podoabe (Cărbuna⁶¹, Horodnica⁶², Brad⁶³). Pumnalele de aramă⁶⁴ (pl. 6) descoperite în contexte arheologice sigure se concentrează în bazinul mijlociu al Dunării în morminte și depozite; în schimb, la Dunărea inferioară sunt prezente în așezări (Zlotska-Pécina și Băile Herculane, ambele fiind locuiri în peșteră). Podoabele de aur (pl. 7) apar în bazinul Tisei în contexte funerare și în tezaure, iar în spațiul est-carpatic în așezări (Traian⁶⁵). Apariția podoabelor de acest fel în morminte cu defuncți chirciți pe partea stângă și a topoarelor de cupru în morminte cu defuncți chirciți pe dreapta, pe de o parte și a inexistenței cazurilor de asociere a acestor categorii de piese în contexte funerare sau în depozite, favorizează includerea depozitelor din această perioadă în categoria depunerilor, diferența dintre aur și aramă având mai mult decât o semnificație economică, una simbolică.
O anumită relație există și între piesele de metal și idolii antropomorfi: în timp ce în bazinul Tisei, un centru metalurgic principal, pe de o parte, piesele de metal apar frecvent în morminte și depozite și, pe de altă parte, idolii antropomorfi lipsesc⁶⁶, în zonele învecinate, care mărginesc aria de răspândire a descoperirilor Bodrogkeresztúr, centre metalurgice secundare, idolii antropomorfi apar frecvent în așezări, fie în stratul de cultură⁶⁷ fie în complexe de cult⁶⁸. În perioada ulterioară (Cernavodă III-Boleráz; Baden-Coțofeni) situația se schimbă: în bazinul Tisei reapar idolii antropomorfi și se reduce numărul pieselor de metal⁶⁹, în timp ce în fosta arie Cucuteni-Tripolje, idolii antropomorfi (întâlniți înainte doar în așezări) apar frecvent în mormintele post-Tripolje⁷⁰.
Aceste diferențe corespund unor structuri sociale diferite, manifestate prin grija de a marca persoana socială a individului, în cadrul practicilor funerare, sau prin existența unor practici de caracter cultic în cadrul așezărilor.
Ponderea diferită a așezărilor și a necropolelor în unități geografice ale bazinului Dunării mijlocii și inferioare are consecințe atât asupra definirii grupurilor culturale eneolitice târzii din acest spațiu, cât și a cronologiei acestora.
Până la apariția metodelor fizice de datare absolută, singura soluție disponibilă pentru stabilirea unei cronologii absolute a eneoliticului a fost încercarea de a găsi elemente de legătură cu civilizațiile orientale care dispuneau de informații scrise, Creta și Mersin având un rol important⁷¹. Astfel s-a stabilit axioma contemporaneității principalelor culturi neo-eneolitice cu Troia II, supusă criticii atât datorită surprinderii unor situații stratigrafice relevante⁷² cât și datelor ¹⁴C (acceptate de majoritatea cercetătorilor, respinse de unii⁷³ chiar astăzi⁷⁴). "Ridicarea" cronologiei absolute a eneoliticului a determinat revizuirea vechilor argumente⁷⁵, stabilirea limitelor metodei tipologice⁷⁶, dar și folosirea cronologiei de contact pe alte baze⁷⁷. Din punct de vedere metodologic rezultatele uneia din cele două metode nu trebuie folosite pentru argumentarea rezultatelor obținute de cealaltă, însă anumiți factori (situația inegală a diferitelor regiuni din punctul de vedere al cercetării arheologice sau al obținerii de date ¹⁴C) explică tentativa unor cercetători de a raporta zone geografice sau grupuri culturale la altele, pentru care există mai multe informații, folosind una sau mai multe categorii de descoperiri, considerate fosile directoare: vasele gynaikomorfe⁷⁸ sau piesele de metal⁷⁹. Acestor limite metodologice se adaugă altele legate de stadiul publicării materialului și de nesiguranța stabilirii contextului arheologic al unor descoperiri.

În bazinul Dunării mijlocii și inferioare există contexte arheologice în care sunt asociate materiale ceramice care aparțin mai multor grupuri culturale (pl. 9):

Békésszentandrás (16)
Furugy; sondaj 1978; așezare; material ceramic Bodrogkeresztúr asociat cu o toartă pastilată, o ceașcă decorată prin împunsături succesive (Retz) și un fragment ceramic decorat prin impresiune cu șnurul cu analogii în mediul Cucuteni B/Cernavodă I. (Goldman György, Szénászky Júlia, în A kokortól a közepkorig. Von der Steinzeit bis zum Mittelalter. Studien zum 60. Geburstag von Ottó Trogmayer, Szeged, 1994, 173-179).
Brno-Lišen (24)
În niv. inferioare ale așezării apar materiale ceramice de tip Retz și Boleráz asociate. (A. Medunová-Benešova, PamArch 55.1, 1964, 91, fig. 13-14).
Gbelce (54)
Așezare; 1 toartă cu decor realizat prin împunsături succesive (de tip Retz) descoperită în asociere cu ceramică de tip Boleráz. (V.Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 6.2, 1968, 371 fig. 15/8).
Iža (65)
Așezare; în gropile 29 și 71 materiale ceramice decorate prin împunsături succesive (de tip Retz) sunt asociate cu ceramică de tip Boleráz. (V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 16.2, 1968, fig. 15/10)
Kanzianberg (72)
Așezare; material Lasinja asociat cu o oală fragmentară și cioburi decorate prin incizie cu motive în formă de "schelet de pește" de factură Boleráz. (H. Dolenz ,WPZ 25, 1938, 59-76, pl. IV/4, 28, 38)
Ketegyháza (76)
Cerc. sist. (Gy. Gazdapusztai), 1966-1968; 2 așezări aflate la aproximativ 200 m distanță una de cealaltă. Așezarea I conține ceramică Bodrogkeresztúr, 1 vas cu toartă pastilată, 1 vas asemănător cu forme Lasinja. în aria așezării și lângă aceasta au fost cercetați mai mulți tumuli; așezarea II are 2 niv. cu mat. Boleráz; (I. Ecsedy , A Békés Megyei Múzeumok Kozleményei 2, 1973, 3-15; idem, The People of the Pit-Grave Kurgans in Eastern Hungary, Budapest, 1979, 20-33, pl. 7-9)
Krepièe (Cehia)
Așezare cu material decorat prin împunsături succesive (tip Retz) asociat cu o toartă pastilată (V. Podborskę, Praehistorica 15, 1989, 56 fig. 1/8-20)
Leopoldau (Austria)
Așezare; într-o groapă s-a descoperit 1 vas de tip Bajè cu toartă pastilată. (Elisabeth Ruttkay , în Eva Lenneis ș.a. (Hrsg.), Jungsteinzeit im Osten Österreich, Wien, 1995, 143, fig. 11/3).
Likodra (91)
Ostenjak, sondaj 1979-1980; așezare; nivelul 4 (inferior): materiale Cernavoda III-Boleráz și Coțofeni I asociate; nivelul 3: material Baden și Kostolac; nivelul 2: materiale Baden evoluat, Kostolac și Vuèedol; în nivelele 4 și 3 și în locuința cercetată în nivelul inferior au apărut și cioburi Retz. (D. Garašanin, The Thracian World at the crossroads of civilizations 1, 1997, 435-446)
Mözs (106)
Cercetare sistematică 1961; așezare Balaton III; între materialul. tipic a fost descoperit și un vas Hunyadi-halom. (I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969,34 nota 7, fig. 4/7ab; N. Kalicz, SympBaden, fig. 17/1-10);
Nagykanisza-sánc (108.)
Săpături de salvare 1963; cercetare sistematică 1971-1973; așezare a grupului Balaton în care au fost cercetate mai multe gropi; ceramică decorată prin împunsături succesive (Balaton III); alt material a fost atribuit fazei Balaton I; "importuri" Bodrogkeresztúr.
Nitriansky-Hrádok (113.)
Așezare; groapa 125/55 conținea materiale de tip Retz și Boleráz asociate (V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 12.1, 1964, pl. XX/22-25).
Paszab (121)
Zádó; descoperire fortuită 1932 (7 vase B.); 1938 , 1942; 3 morm. de inhum. B.; în M.1 o strachină fragmentară cu torți pastilate dispuse orizontal pe pereții vasului era asociată cu fragmente ceramice decorate cu motive tipice culturii Bodrogkeresztúr.(P. Patay, ArchÉrt 77.2, 1950, 112-113; pl. XXXI/1-8)
Pilismarót (127)
Necropolă de incinerație a grupului Boleráz; în M.390, 2 cioburi decorate prin împunsături succesive sunt asociate cu fragmente de la 4 vase Boleráz (I. Torma, SympBaden, 503).
Poduri (130)
Dealul Ghindaru, așezare; în nivelul corespunzător fazei Cucuteni B s-au descoperit și materiale ceramice cu torți pastilate (D. Monah, S. Cucoș, Așezările culturii Cucuteni din România, Iași, 1985, 38-39 ).
Polgár (132)
Basatanya; necropolă cu morminte de inhumație cu inventar ceramic Tiszapolgár și Bodrogkeresztúr; în 5 morminte s-au descoperit materiale ceramice asociate Bodrogkeresztúr și cu torți pastilate: M. 133 (deranjat de groapa XLVIIIa) - o "oală de lapte" care are forma tipică culturii Bodrogkeresztúr dar cu torțile pastilate (I. Bognár-Kutzián, Basatanya, 212-213, pl. CXII/14); M. 136 - 1 castron cu torți pastilate asociat cu 1 "vas-ghiveci" Bodrogkeresztúr (ibid., 214, pl. CXII/15; CXIII/1); M. 137 - 1 vas cu torți pastilate asociat cu 2 pahare tipice culturii Bodrogkeresztúr (ibid., 214-215, pl. CXII/2-4); M. 142 - 1 castron cu torți pastilate, un altul decorat prin împunsături succesive și un pahar Bodrogkeresztúr asociate (ibid., 217-218, pl. CXIII/13-15); M.145 - 1 vas cu torți pastilate și 1 castron tipic culturii Bodrogkeresztúr (ibid. 219-220, pl. CXIII/17-18).
Reci (136)
Telek; sondaje 1957-1959; așezare; material ceramic atribuit culturilor Cucuteni (AB sau B) și Bodrogkeresztúr.; 1 vas din locuința 4 are 1 toartă pastilată; (Z. Székely, SCIV 15.1, 1964, 12-126);
Rmíz (Cehia, Olomouc okr.)
2 vase de tip Baalberg cu torți pastilate (Elisabeth Ruttkay, în Eva Lenneis ș.a. (Hrsg.), op.cit., 141 fig. 12/1,3.)
Slatinky (Cehia, Proštejov okr.)
1 vas de tip Baalberg cu toartă pastilată (ibidem, fig. 12/2).
Šturove (154)
Așezare; margine de strachină decorată prin împunsături succesive într-un complex cu material Boleráz (V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 16.2, 1968, 371).
Sucha nad Parnou (Slovacia, Trnava okr.)
Gropile 3 și 10: material ceramic decorat prin împunsături succesive de tip Bajè asociat cu torți pastilate (Elisabeth Ruttkay, op.cit., 144).
Szentes (161)
Kistőke; descoperire fortuită 1929; cerc. sist. 1930; necropolă de inhumație; 29 morminte cu schelete în poziție chircită; în M. 10 s-a descoperit 1 vas Balaton-Lasinja (E. Zalotay, DolgSzeged 9-10, 1933-1934, 90-92, pl. XX-XXII, P. Patay, ArchÉrt III.4, 1943, pl. II/11).
Tiszaluc (177)
Sarkadpuszta; cercetare sistematică 1970; 1974-1988; așezare; în asociere cu material Hunyadi-halom au apărut 25-30 cioburi Bodrogkeresztúr; (P. Patay, în N. Tasiæ, J. Petroviæ (Hrsg.), Gomolava. Chronologie und Stratigraphie der vorgeschichtlichen und antiken Kultur der Donauniederung und Südosteuropas, Novi Sad, 1988, 151-153, în continuare Gomolava);
Traian (181)
Dealul Fântânilor; așezare a culturii Cucuteni; în nivelul corespunzător fazei Cucuteni AB s-au descoperit 1 pandantiv de aur, 1 vas cu gură lobată cu analogii în mediul Bodrogkeresztúr și ceramică cu torți pastilate (H. Dumitrescu , Materiale 5, 1959, 189-205, fig. 7/2)
Văleni (184)
Așezare Cucuteni; materiale cu torți pastilate în nivelul Cucuteni B ( S. Cucoș, MemAntiq 6-8, 1981, 37-56, fig. 19/3).

În multe stațiuni materialul Bodrogkeresztúr apare asociat cu cel Hunyadi-halom (considerat mai târziu), la acestea adăugându-se și descoperirile funerare cu morminte care au în inventar vase tipice ambelor grupuri (Polgár-Basatanya, Paszab). Este posibil ca stilul caracterizat de materiale decorate prin împunsături succesive, care ocupă o arie mare de răspândire, din Cehia și Slovacia (independent sau asociat cu materiale ceramice Boleráz), Transdanubia (inclus în fazele II și III ale grupului Balaton) și bazinele Dravei și Savei (Lasinja târziu), să însoțească cel puțin o perioadă de timp descoperirile de tip Boleráz⁸⁰. Prezența unor elemente Bodrogkeresztúr și a materialelor ceramice cu torți pastilate în unele așezări Cucuteni sugerează contemporaneitatea Bodrogkeresztúr/ceramica cu torți pastilate-Cucuteni AB/Cucuteni B⁸¹, concluzie sprijinită și de relațiile cu aria estică a complexului cultural Cucuteni-Tripolje⁸². Prin intermediul culturii Cucuteni se poate stabili și relația de contemporaneitate Bodrogkeresztúr/torți pastilate-Cernavoda I⁸³.
Pe baze tipologice, dar și stratigrafice s-a stabilit succesiunea grupurilor culturale din unele regiuni: Balaton I-Balaton II/III, Ludanice-grupul cu ceramică decorată în stil Gajary, Lasinja I-Lasinja II/III. Poziția grupului Bodrogkeresztúr în această schemă este greu de fixat, pe de o parte, datorită existenței afinităților cu grupul Ludanice⁸⁴ dar și a asemănării unor motive decorative cu cele ale stilului Gajary (post-Ludanice), tehnicile diferite de executare a decorului fiind subordonate incrustației⁸⁵ și, pe de altă parte, datorită lipsei elementelor decisive pentru periodizarea internă a diferitelor grupuri culturale sau stiluri ceramice, în primul rând lipsa așezărilor cu mai multe niveluri care să aparțină aceleiași culturi⁸⁶. Frecvența mare a necropolelor în bazinul Tisei explică tendința unor cercetători de a construi o schemă de împărțire internă a grupului Bodrogkeresztúr, definind faze cronologice ale necropolelor (și ale întregului grup Bodrogkeresztúr) prin apropierea tipologică a unor vase de perioada anterioară (Tiszapolgár) sau prin prezența torților pastilate. Din acest punct de vedere, necropola de la Polgár-Basatanya ocupă un loc important datorită prezenței mormintelor cu inventar Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr și cu vase cu torți pastilate⁸⁷. Grupul Bodrogkeresztúr a fost împărțit astfel în două sau trei faze: prin apropierea tipologică de ceramica Tiszapolgár, în special a vaselor cu picior, (faza timpurie), sau prin prezența torților pastilate și a decorului cu împunsături succesive (faza târzie a grupului Bodrogkeresztúr, sau un alt grup cultural numit Hunyadi-halom), existând și o fază Bodrogkeresztúr "curată" (fără aceste elemente)⁸⁸. Analiza planimetrică (pl. 8) relevă grupări diferite ale mormintelor cu ceramică Tiszapolgár (în partea de vest a necropolei) și Bodrogkeresztúr (în centrul și estul necropolei), ceea ce l-a determinat pe H. Parzinger⁸⁹ să creadă într-o evoluție neîntreruptă a necropolei de la vest la est, cu consecințe și pentru tipul II de asocieri care poate fi la rândul său împărțit, în opinia sa, în funcție de apropierea sau depărtarea mormintelor Bodrogkeresztúr de cele Tiszapolgár și de grupările evidente de tipuri de vase în anumite zone ale necropolei. Totuși aceste concluzii trebuie certificate de datele stratigrafice din așezări (care, încă, nu există)⁹⁰.
Pentru grupul Bodrogkeresztúr s-au obținut opt date radiocarbon, cele de la Polgár-Basatanya (pl. 11), datorită marjei mari de eroare, trebuind însă să fie judecate împreună cu cele pentru cultura Tiszapolgár cu aceeași marjă de eroare. Contemporaneitatea parțială a acestor două culturi⁹¹ din punctul de vedere al datelor radiocarbon de la Polgár, trebuie privită cu rezerve, dacă luăm în calcul datele pentru cele două culturi obținute în alte stațiuni (pl. 15, pl. 16). Privite în ansamblu⁹² se disting trei grupări de date, punctul de separare al lor fiind datele 4200/4000 și 3800/3600 calBC. Potrivit datelor ¹⁴C culturile Gumelnița⁹³, Tiszapolgár (pl. 15), Krivodol (pl. 14), fazele II și III ale culturii Sălcuța (pl. 12, pl. 13), Lengyel III⁹⁴ formează o primă grupă care are datele de sfârșit în jur 4200-4000 calBC, după care încep grupurile culturale Bodrogkeresztúr (pl. 16), Balaton II-III (pl. 18), eneoliticul final din Bulgaria (pl. 17), Cucuteni AB și B⁹⁵ (pl. 22-23), Cernavoda I-Pevec (pl. 24), Retz (pl. 19), Baalberg (pl. 20), TRB (pl. 21); 3800-3600 calBC reprezintă intervalul în care sfârșesc aceste grupuri și începe perioada următoare: TRB, faza târzie (pl. 25), Boleráz (pl. 26), Baden (pl. 27), Coțofeni (pl. 28).
Se impune o datare în intervalul 4200-3800/3600 calBC a culturilor și grupurilor culturale eneolitice târzii din bazinul mijlociu și inferior al Dunării (Bodrogkeresztúr, Balaton, Sălcuța IV, Hunyadi-halom, grupele cu ceramică decorată prin împunsături succesive), cu posibilitatea supraviețuirii în perioada ulterioară, în special, a modelor ceramice cu arie largă de răspândire (torți pastilate, ceramica decorată prin împunsături succesive).
În perioada numită de arheologia maghiară "epoca mijlocie a cuprului" sau în terminologia română "eneolitic târziu", în bazinul mijlociu și inferior al Dunării se diferențiază două zone cu caracteristici proprii: Transdanubia și bazinele Savei și Dravei, pe de o parte, și bazinul Tisei și Dunărea inferioară până la vărsarea Argeșului, pe de altă parte. în prima regiune se concentrează majoritatea așezărilor, în contrast cu a doua regiune, unde întâlnim o concentrare mare de descoperiri cu caracter funerar. Aceste zone se separă și prin alte elemente: modul diferit de depunere a pieselor de metal în morminte sau în depozite constituite din una sau mai multe piese, modul de tratare a defuncților. Din acest punct de vedere Transdanubia și Slovacia reprezintă zone "conservatoare", multe elemente fiind preluate din perioada anterioară, corespunzătoare fazei Lengyel III (tip de habitat, înmormântările în așezare, locuri de cult, tipuri ceramice) find și o zonă metalurgică secundară⁹⁶. A doua zonă caracterizată de frecvența mare a necropolelor separate de așezări, de o cantitate impresionantă de piese de metal și de un cod funerar standardizat oferă o altă imagine. Diferențele se pot datora structurii sociale diferite a comunităților din aceste două zone geografice, poziției diferite față de schimb și resursele miniere sau a modului diferit de manifestare a practicilor de cult. Aceste două zone sunt acoperite la un moment dat de două mode ceramice: ceramica decorată prin împunsături succesive (în prima regiune) și ceramica cu torți pastilate (în a doua regiune) cu frecvente asocieri în tot spațiul. Este demn de observat faptul că descoperirile ulterioare (Boleráz) apar în regiunile "conservatoare" (Transdanubia, Slovacia, Serbia) și în bazinul inferior al Dunării (varianta Cernavoda III) adică în zonele care mărginesc fosta arie de răspândire a grupului Bodrogkeresztúr (pl. 10). Dacă admitem evoluția cronologică acceptată de majoritatea cercetătorilor, Bodrogkeresztúr/"orizontul cu torți pastilate" - Boleráz/Cernavoda III, trebuie să admitem existența unui hiatus cultural în bazinul Tisei⁹⁷ și Transilvania (cu rare descoperiri Boleráz-Cernavoda III), până la apariția primelor faze ale culturilor Baden și Coțofeni. Cu referire în special la Podișul Transilvaniei, în stadiul actual al cercetării nu există argumente pentru definirea unui grup cultural care să corespundă descoperirilor de tip Boleráz și Cernavoda III. Observațiile stratigrafice din Oltenia și Muntenia privind succesiunea nemijlocită Sălcuța IV-Coțofeni timpuriu (Sălcuța⁹⁸, Retevoiești⁹⁹, Băile Herculane¹⁰⁰) și Sălcuța III-Cernavoda III (Șimnic¹⁰¹), Sălcuța III-Sălcuța IV (Sălcuța, Ostrovul Corbului¹⁰², Teliš¹⁰³), fac probabilă o contemporaneitate, cel puțin parțială a descoperirilor de tip Sălcuța IV și cele de tip Cernavoda III¹⁰⁴.
Pe de altă parte, apropierea tipologică dintre unele materiale ceramice atribuite fazei Coțofeni I din Transilvania¹⁰⁵ și Boleráz din Slovacia¹⁰⁶ (cești, dar mai ales decorul: motivele în căpriori, brâurile suprapuse, decorul torților) sugerează o apropiere cel puțin de ordin cronologic între aceste două categorii de descoperiri¹⁰⁷. Trebuie luate în considerare și alte argumente: lipsa descoperirilor Coțofeni I din Serbia, aici fiind documentate doar stațiuni Cernavoda III¹⁰⁸, datele ¹⁴C înalte pentru cultura Coțofeni din Bulgaria (pl. 28); datele ¹⁴C pentru cultura Coțofeni de la nord de Dunăre (cuprinse între 3350-2700) provin, cu o singură excepție, din așezări ale fazei Coțofeni III așa cum este definită în momentul de față; așezările stabile cu mai multe niveluri (Ostrovul Corbului¹⁰⁹, Bretea Mureșană¹¹⁰, Sebeș-Râpa Roșie¹¹¹, Șincai¹¹²) aparțin fazei Coțofeni III ca și descoperirile funerare ale acestei culturi. Dacă la aceste elemente bine definite se adaugă răspândirea în arii diferite a ceramicii decorate prin împunsături succesive și a ceramicii șnurate¹¹³ (alături de alte elemente) se observă existența în cadrul fazei Coțofeni III a unor grupe regionale bine delimitate, în vădită contradicție cu elementele sporadice, dar răspândite pe o arie largă, legate de așa-numita fază Coțofeni I¹¹⁴.
De la sfârșitul eneoliticului și până la formarea "blocului cultural" Baden-Coțofeni, în bazinul mijlociu și inferior al Dunării se succed mai multe stiluri ceramice cu arii mari de răspândire (torți pastilate, ceramica decorată prin împunsături succesive, Boleráz, Cernavodă III, Coțofeni I). Unele considerente pe care am încercat să le discut mai sus arată existența unei perioade scurte de timp în care aceste stiluri s-au manifestat, viziunea "etajată" a evoluției lor trebuind să fie amendată¹¹⁵.



Descoperiri eneolitice târzii din bazinul Dunării milocii și inferioare¹¹⁶

Abrevieri
B. = Bodrogkeresztúr; com. = comuna; cerc. sist. = cercetări sistematice; cerc. supr. = cercetări de suprafață; desc. fun. = descoperire funerară; fortuit = descoperire fortuită; jud. = județ; m. = megye; okr.=okres.

1. Aba (Ungaria, Fejér m.)
Felsoszentiván; cerc. sist. 1967; așezare; Balaton II; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970),1974, 89 nr. 1; idem, SympBaden, fig. 9/1-9; 10/1-20);
2. Adony (Ungaria)
Desc. fun. a culturii B. (P. Patay, Musaica 3, 1963, 15, 19, Taf.2/4-6);
3. Ajdovska jama (Slovenia)
Cerc. sist. 1938; 1967; așezare; Lasinja; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 35 nr. 20; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 7-8; P. Korošec, ArhVestnik 24, 1973, 167-169, 211; H. Parzinger, Chronologie, 15-16);
4. Alsópáhok (Ungaria, Veszprém m.)
útbegávás; așezare; Balaton I; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 89 nr.6-7; idem, SympBaden, fig. 1/4);
5. Aranyod (Ungaria, Zala m.)
kavicsbánya; săpături de salvare 1963; așezare; Balaton I; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 89 nr. 9);
6. Bag (Ungaria, Pest m.)
Peresmalom d?lo; fortuit 1949; mormânt izolat; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 5 nr. 1, pl. X/1; idem, BerRGK 55.1, 1974/75, Taf. 8/4);
7. Bajè (Slovacia, Komárno okr.)
Cerc. sist. 1960; necropolă și așezare; Ludanice și Furchenstichkeramik; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch. 12.1, 1964, fig. 1 nr. 2; 89, 106-107; J. Pavúk, S. Šiška, ArchResearch, fig. 7/1,2,5; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 13/45-47;50);
8. Bak (Ungaria, Zala m.)
Felretbak; cerc. de supr. 1979; cerc. sist. 1986-1989; așezare; Furchenstichkeramik; (L.A. Horváth, Zalai Múzeum 2, 1990, 83; H.K. Simon, Zalai Múzeum 2, 1990, 54 nr. 4, 55 nr. 1);
9. Balatonmagyarod (Ungaria)
Cerc. sist. 1983; așezare; 1 mormânt în așezare; Balaton; (Bánffy Eszter, Zalai Múzeum 5, 1994, 239-249; idem, StPraehistSofia 11-12, 1992,308-312);
10. Balta Sărată (România, or.Caransebeș, jud. Caraș-Severin)
Câmpul lui Poșta; săpături de salvare 1974; 1 groapă care conținea 6 vase de tip Salcuța IV și 1 lamă de silex; (Gh. Lazarovici, Tibiscus 4, 1975, 25 nr. 1, fig. 8; M. Gumă, R. Petrovszky, Tibiscus 5, 1979, 97);
11. Banatska Dubica (Serbia)
Desc. fun.; B.; (P. Patay, BerRGK 55.1, 1974/75, 64, nr. 64);
12. Barca (Slovacia, Kosice okr.)
a) Baloty; cerc. sist. 1966-1969; necropolă birituală; Lažòany; b) Svetla IV; așezare; (S. Šiška, SympBaden, 454-455; J. Pavúk, S. Šiška, Arch. Research, fig. 11/9-10; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 16/39-40;44);
13. Băile Herculane (România, jud. Caraș-Severin)
Peștera Hoților; cerc. sist. 1954, 1955, 1960-1961; 1965-1969; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (C.S. Nicolaescu-Plopșor ș.a., Materiale 3, 1957, 51-58; P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 47-83, Taf. I-XXXIII);
13a. Beèmen (Serbia)
Depozit de topoare; (N. Tasiæ, Eneolithic, 24);
14. Becsvölgye (Ungaria, Zala m.)
a)I (Barabásszeg); b) "II"'; c) "III"; cerc. sist. 1969; așezări; Balaton II-III; 1 idol antropomorf atribuit culturii cu ceramică decorată cu împunsături succesive; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 89 nr. 13-15; H.K. Simon, Zalai Múzeum 2, 1990, 54 nr. 5a-5b; 55 nr. 2);
15. Békés (Ungaria., Békés m.)
a) Povád; fortuit 1885-1886; necropolă; B.; b) Szarvaszi kövesút; fortuit; mormânt izolat; B.; (J. Banner, ArchÉrt, III.1, 1940, 18, Taf. II/4-5; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 5 nr. 2, 5-6 nr. 3);
16. Békésszentandrás (Ungaria, Békés m.)
Cerc. sist; așezare; B; (P. Patay, DissPann II.13, 1938, 7, nr. 36; Goldman György, Szénászky Júlia, în A kokortól a közepkorig. Von der Steinzeit bis zum Mittelalter. Studien zum 60. Geburstag von Ottó Trogmayer, Szeged, 1994, 173-179);
17. Beketinec (Croația)
Imbralovec; cerc. sist. 1952; așezare; Lasinja; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 27-28 nr. 7, pl. X-XI; XII/74; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 21; A. Benac, ArhVestnik 24, 1973, fig. 19/11);
18. Bešeòov (Slovacia, Nové Zámky okr.)
Grup de 2 morminte; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 4; 87, fig. 5/2,4,6) ;
19. Bistreț (România, jud. Mehedinți)
Cerc. sist. 1985; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (S.A. Luca, G. Crăciunescu, SympThr 9, 1992, 76);
20. Bodrokeresztúr (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
a) Cerc. sist. 1920-1924; 1958; necropolă; B.; b) la 1,5 Km de necropolă; sondaj 1926; 1935; așezare; B.; (L. Bella, Az országos régészeti társulat évkönyve 1, 1920-22 (1933), 7-18, 213-214; J. Banner, DolgSzeged 3.1-2, 1927, 27-29, 89-92; J. Hillebrand, ArchÉrt 41, 1927,fig.22; I.B. Kutzián, ActaAntHung 9, 1958,160, 161 Taf. I/3-4; P. Patay, ArchÉrt 85.1, 1958, 45, Taf. XV/7-9; idem, RegFüz. II.10, 1961, 6-17,nr. 4, pl. I-VIII; idem, BerRGK 55.1, 1974/75, Taf. 10/8; 11/4-5; 12/6; 13/1; 14/8);
21. Bogatu Roman (România, com. Păuca, jud. Sibiu)
La doguri; sondaj 1966; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (I. Paul, StComSibiu, 14, 1969, 80; P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 97 nr. 17; H. Parzinger, Chronologie, 39);
22. Branè (Slovacia, Nitra okr.)
Sondaj 1961; cerc. sist. 1962; necropolă și așezare; Ludanice; (J. Vladár, ArchRozhledy 14.3, 1962, 308-327; J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 7; J. Vladár, ArchRozhledy 16.1, 1964,63-101; J. Vladár, J. Lichardus, SlovArch 16.2, 1968, 263-352; J. Vladár, StZvesti 17, 1969, 497-511; 101-104; 107-115);
23. Brăduț (România, jud. Covasna)
Dealul Rotund; cerc. sist. 1997; descoperire cu caracter special (3 vase B., 2 lame de opal, 1 topor de piatră, 1 topor de aramă cu brațe în cruce descoperite într-o groapă) (Zs. Székely, în Cornelia Stoica (coord.), Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997. Călărași, 1998, 9, pl. 1-3);
24. Brno (Cehia, Brno okr.)
Lišen; cerc. sist. 1953-1959; 1962-1963; așezare; Furchenstichkeramik; (A. Medunová-Benešova, PamArch 55.1, 1964, 91-155; J. Pavelèik, SympBaden, pl. 4/4,7);
25. Budapest (Ungaria)
Remete-barlang; sondaj 1949; așezare în peșteră; Ludanice (cu elemente B. și Balaton I/Lasinja) (M. Virág Zsuzsánna, BudRég 31, 1997, 5-40);
26. Carei (România, jud. Satu-Mare)
a) Stația de epurare; săpături de salvare 1984; sondaje 1992; așezare; B. și Hunyadi-halom; (I. Németi, ActaMP 12, 1988, 121-145; N. Iercoșan, SympThr 8, 1990, 32, 33); b) Grădinile IAS; sondaj 1992; așezare; B.; (I. Németi, I. Sălceanu, Cercetări arheologice în aria nord-tracă, 1, 1995, 55-58);
27. Cămin (România, com.Căpleni, or. Carei, jud. Satu-Mare) Podul Crasnei; fortuit 1981; 1984; sondaj 1986; așezare și grup de 9 morminte; (I. Németi, ActaMP 12, 1988,123-126; N. Iercoșan, SympThr 8, 1990, 32; S.A. Luca, Bodrogkeresztúr, fig. 20-21);
28. Cârcea (România, jud. Dolj)
Viaduct; sondaje; așezare Sălcuța IV; (M. Nica, SympThr 7, 1989, 252-253);
29. Cerje Novo (Croația)
Draguševac; cerc. sist. 1954; așezare; Lasinja; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 35 nr. 15; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 20);
30. Cerje Tuzno (Croația)
Cerc. sist.; așezare; Lasinja; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 35 nr. 16; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 18);
31. Cetatea de Baltă (România, jud. Alba)
Depozit de topoare; (A. Vulpe, PBF IX/5, 1975, 28, 41 nr. 54, 141, Taf. 48 G9); 32. Cheile Turzii (România, jud. Cluj)
a.Pesterile Binder, Balica Mare, Romboidală, Morarilor, Călăstur. Cerc. sist.; așezări; "orizontul cu torți pastilate"; (D. Berciu, Contribuții, 130 fig. 10P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 97-100, fig. 38-39; RepCluj, 101-106); b.Peștera Ungurească; sondaje 1896; 1898; 1966-1972; 1991; 1994; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (Gh. Lazarovici ș.a., ActMN 32, 1995, 537-574);
33. Ciubanca (România, com. Recea-Cristur, jud. Cluj)
Depozit de topoare; (A. Vulpe, PBF IX/5, 1975, 30 nr. 67, 40 nr. 124, Taf. 48 E7) 34. Ciumești (com. Sanislău, jud. Satu Mare)
Fântâna pășunii; fortuit 1961; 19 vase B. și 2 dălți de aramă; presupusă necropolă; (C. Kacsó, StComSatuMare 1, 1969, 49-56, pl. VII-IX);
35. Èoka (Serbia)
Mormânt izolat; B. (P. Patay, DissPann II.13, 1938, 8 nr. 58; idem, RegFüz II.10, 1961, 86 nr 52);
36. Cristuru Secuiesc (România, jud. Harghita)
Panta cu brazi; sondaj 1965; așezare; B.; (Z. Székely, SCIV 21.2, 1970, 202; idem, Aluta 14-15, 1983, 31-42);
37. Crna Bara (Serbia)
Cerc. sist. 1943-1944; așezare; B.; ( H. Parzinger, Chronologie, 24-25);
38. Csáford (Ungaria, Zala m.)
Bogota; cerc. sist. 1959; așezare; Balaton; (J. Korek, FoliaArch. 12, 1960, 27-33, pl. VI-VIII; N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 89 nr. 20);
39. Csongrád (Ungaria, Csongrád m.)
Bokros-Bokrospuszta; cerc. sist. 1979; așezare; Hunyadi-halom și Furchenstichkeramik; (I. Ecsedy, The People of the Pit-Grave kurgans in Eastern Hungary, Budapest, 1979, 11, fig. 1-2; pl. 3/4-5; L.A. Horváth, Zalai Múzeum 2, 1990, 83-84 nr.10-11);
40. Cuci (România, jud. Mureș)
Cerc. sist.; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 100 nr. 19; H. Parzinger, Chronologie, 38);
41. Derecske (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
a)Téglagyár; b) Palosca; sondaj 1956; așezări; B. (J. Makkay, ÉvkDebrecen, 1957, 35-36; S.A. Luca, Bodrogkeresztúr, 125 nr. 4);
42. Deszk (Ungaria, Csongrád m.)
2 necropole B. (J. Banner, DolgSzeged 7, 1931, pl. I; P. Patay, DissPann II.13, 1938, 8 nr. 55, pl. I/1);
43. Deva (România, jud. Hunedoara)
Ceangăi; sondaj 1947; așezare; B. (O. Floca, SCIV 1.2, 1950, 220-224, pl. I-XI; P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 95-96, fig. 33/13-17; S.A. Luca, Bodrogkeresztúr, fig. 33/1-2);
43a. Dobanovci (Serbia)
Depozit de topoare; (B. Jovanoviæ, Metalurgija eneolitskog perioda Jugoslavije, Beograd, 1971, pl. VI/1-3);
44. Dorobanți (România, jud. Arad)
Sediul CAP; fortuit 1960; mormânt izolat; B; (E. Dörner, Materiale 9, 1970, 445-467);
45. Dudince (Slovacia, Sahy okr.)
fortuit 1955; necropolă; Ludanice; (G. Balaša, SlovArch. 7, 1959, 33-37);
46. Ebes (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
Mormânt izolat; Furchenstichkeramik; (L.A. Horváth, Zalai Múzeum 2 1990, 83 nr. 3);
47. Egyek (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
Dorogma Str.; mormânt izolat; Furchenstichkeramik; (L.A. Horváth, Zalai Muzeum 2, 1990, 83 nr. 4);
48. Emod (Ungaria)
Fortuit 1950; grup de 2 morminte; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 19-20 nr. 7, pl. X/2-8; idem, ÉvkNyiregyháza 11, 1969, Taf. XV/2-6);
49. Érd (Ungaria, Pest m.)
a) Érdliget; săpături de salvare 1960; mormânt izolat; B.; b) Szidóniahegy; Rókalyukbarlang; așezare; B.; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 21-22 nr. 8, pl. XI/10-11; idem, Musaica 3, 1963, 15; idem, BerRGK 55.1, 1974/75, Taf. 9/11; 12/4);
50. Fényeslitke (Ungaria, Szalbocs-Szatmár m.)
Honokbenya; fortuit 1949, cerc. sist. 1949-1954; necropolă; B.; (P. Patay, ArchÉrt 85.1, 1958, 45, fig. 1, Taf. XV/2; idem, ÉvkNyiregyháza 11, 1969,15-62; idem, BerRGK 55.1, 1974/75, Taf. 10/1; 15/4; H. Parzinger, Chronologie, Taf. 200/1);
51. Gajary (Slovacia, Bratislava okr.)
Așezare; Ludanice și Furchenstichkeramik (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 12);
52. Galatin (Bulgaria, Vraca okr.)
Èukata; cerc. sist. 1979-1984; așezare; Galatin; (P. Georgieva, ArheologijaSofia 29.1, 1987, 1, 3 pl. 1; 4 pl. 2/1-18, 20-21; 5 pl. 3/1-2, 4-5, 7, 9; 6 pl. 4/1, 3-7; 7 pl. 5/1-7, 9-11; idem, StPraethistSofia 8, 1988, 111-146);
53. Galații Bistriței (România, jud. Bistrița-Năsăud)
Sondaj 1972; cerc. sist. 1973-1979; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (R. Harhoiu, Materiale 13, 1979, 321.);
54. Gbelce (Slovacia)
Așezare; Boleráz; (V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 16.2, 1968, 371);
55. Gödöllo (Ungaria, Pest m.)
Fortuit 1926; 1 craniu uman asociat cu 1 cuțit de cupru; (F. von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, 53; P. Patay, DissPann II.13, 1938, 7 nr. 28; idem, RegFüz, II.10, 1961, 24 nr. 10, pl. X/5);
56.Gyula (Ungaria, Békés m.)
Sándorhegy; fortuit 1940; grup de 2 morminte; B.; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 24-25, nr. 11, pl. XI/6-9);
57. Hajduhádház (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
Depozit de topoare; (M. Roska, KözlCluj II.1, 1942, 35 fig. 33, 37 nr. 69; P. Patay, PBF IX/15, 1984, 58 nr. 260, 73 nr. 359, 78 nr. 415, Taf. 68 C);
58. Hajdúszoboszló (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
a) cerc. sist. 1928; necropolă; B.; b) sondaj 1928; așezare; B.; (F. von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, 56-57; P. Patay, Diss. Pann. II.13, 1938, 7 nr. 18; idem, RegFüz II.10, 1961, 25-30, nr. 12, pl. XII-XIV; XV/1-7);
59. Hencida (Ungaria, Hajdú-Bihar)
a) tezaur de podoabe de aur; b) depozit de topoare; (Gy. Gazdapusztai, MAGW 97, 1967, 290-297; P. Patay, PBF IX/15, 1984, 80 nr. 440, 81 nr. 447, 85 nr. 494);
60. Hódmezovásárhely (Ungaria, Csongrád m.)
a) Kotacspart; cerc. sist. 1932 ; 1933; necropolă; B. și Hunyadi-halom; (M. Párducz, DolgSzeged 8, 1932, 103-110, pl. XLII-XCIII; J. Banner, DolgSzeged 9-10, 1933-1934, 74-84, pl. XI-XIX; F. von Tompa, BerRGK, 24/25, 1934/35, 45, 57; I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, fig. 8/4; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 31 nr. 13; idem, BerRGK, 55.1, 1974/75, Taf. 7/6); b) Szakálhát; cerc. sist. 1935; grup de 4 morminte; B.; (J. Banner, DolgSzeged 11, 1935, 95, fig. 5/7; P. Patay, DissPann II.13, 1938, 8 nr. 48); c) Nagyfai Tiszakanyar; fortuit; mormânt izolat; B.; (P. Patay, Reg Füz II.10. 1961, 31-32, nr. 14); d) Hunyadi-halom; sondaj; așezare; Hunyadi-halom; (Gy. Török, DolgSzeged 11, 1935, 156-158, Taf. XXVIII-XXIX; I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, 32-34, fig. 1-2; 3/1-3,5, 6, 10-14; 8/3);
61. Hortobágy (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
Szásztelek; necropolă; B.; (P. Patay, RegFüz 25, 1972,11);
62. Hotoan (România, com. Căuaș, jud. Satu-Mare)
La Pășuni; fortuit 1969; mormânt izolat; B.; (I. Németi, ActaMP 12, 1988, 126; N. Iercoșan, SympThr 8, 1990, 32);
63. Hrnjevac (Croația)
Brdo; sondaj; așezare; Furchenstichkeramik; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 24-25 nr. 1, pl. V-VI; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 33; A. Benac, ArhVestnik 24, 1973, fig. 20/9,10,14; 21/4,8);
64. Hršina (Croația)
Gorica; sondaj 1938; așezare; Lasinja; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 33-34 nr. 12, pl. XVII/131-135; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 28; A. Benac, ArhVestnik 24, 1973, fig. 19/9; 20/3 );
65. Iža (Slovacia)
Așezare; Boleráz; (V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 16.2, 1968, 353-433);
66. Jászberény (Ungaria, Szolnok m.)
Borsóhalom; cerc. sist. 1953; necropolă; B.; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 33 nr. 16); 67. Jászladány (Ungaria, Szolnok m.)
Cerc. sist. 1935; necropolă; B.; (F. von Tompa, BerRGK 23/24, 1934/35, 58, Taf. 18/15; P. Patay, ArchÉrt III, 5-6, 1944-1945, 1-22, Taf. I-VIII; idem, ArchÉrt 85-1, 1958, Taf. XVI/1-9; idem, BerRGK 55-1, 1974/75, Taf. 7/1; 14/6-7; I.Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, fig. 12 nr. 21);
68. Josani (România, com. Măgești, jud. Bihor)
Depozit de topoare; (A. Vulpe, PBF IX/5, 1975, 38 nr. 96-98, 39 nr. 111, 41 nr. 148, 42 nr. 160; Taf. 48 C/D7);
69. Josza (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
fortuit; mormânt izolat; B.; (P. Patay, DissPann II.13, 1938, 7 nr. 17; idem, ÉvkDebrecen 3, 1958, 17,27);
70. Juta (Ungaria, Somogy m.)
Gagarin-dûlo; cerc. sist. 1966; așezare; Balaton; (Gy. Gazdapusztai, B. Oráveczky, ArchÉrt 94-2, 1967, 218 nr. 16; N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 90 nr. 39);
71. Kapuvár (Ungaria, Gyor-Sopron m.)
Cerc. sist.; așezare; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 90 nr. 45);
72. Kanziasoerg (Austria)
sondaj; așezare; Lasinja; (H. Dolenz, WPZ 25, 1938 59-76, pl. I-IV);
73. Kengyel (Ungaria, Szolnok m.)
Derszi gát; fortuit 1862; mormânt zolat; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 34, pl. XV/8-9);
74. Kerepes (Ungaria, Pest m.)
Desc. fun. a culturii B. (Gy. Török, ArchÉrt, 94, 1967, 226);
75. Keszthely (Ungaria, Veszprém m.)
a) Gátidomb; sap. de salv. 1968; așezare și mormânt izolat; Balaton I; b) Fenékpuszta-I; așezare; Balaton I, III; ,,II"; așezare;Balaton I; "III"; așezare; "IV"; așezare; Balaton III; Vamhaz; așezare; Balaton I; Pusztatemplom; cerc. de supr. 1941; cerc. sist. 1952; 1963-1964; așezare;Balaton I și III; înmormântare de craniu; (N. Kalicz, VMMK 8, 1969, fig. 3-4; 7; 10-11; idem, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 90-91, nr. 48-55; idem, SympBaden, fig. 1/2,5,7; 2/1-16; 3/1-7; 4/1-12; 5/1-16; 11/1-16; 12/1-10; 13/1-17; 14/1-19; 15/1-26; 16/1-7; idem, StPraehistSofia 11-12, 1992, fig. 1/4,7; 2/5; 3/7; 4/4);
76. Kétegyháza (Ungaria)
Cerc. sist. 1966-1968; așezare; B.; (I. Ecsedy, BMMK 2, 1973, 3-15; idem, The People of the Pit-Grave kurgans in the Eastern Hungary, Budapest, 1979,20-33, pl. 7-9);
77. Kevderc (Slovenia)
cerc. sist.; așezare; Lasinja și Furchenstichkeramik; (F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 2; A. Benac, ArhVestnik 24, 1973, 94 fig. 14/6; 15/1-2; 18/3; P. Korošec, ArhVestnik 24, 1973, 171-176, fig. 1-2);
78. Kiskorös (Ungaria, Pest m.)
Seregélyes; cerc. sist. 1930; 1936; necropolă; B; (J. Csalogovits, PZ 22, 1931, 102-115; F. von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, 49,57; I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9, 1958, 161, 162, Taf. I/6-7; J. Banner, I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 13, 1-4, 1961, 2-4; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 34-37, nr. 19, pl. XVI-XVII; idem, ÉvkSzeged 2, 1968, 52; idem, BerRGK 55.1, 1974/75, Taf. 8/3; 9/10);
79. Kisvárda (Ungaria, Szalbocs -Szatmár m.)
Darusziget; cerc. sist. 1870; necropolă; B.; (J. Banner, DolgSzeged 3.1-2, 1927, 61-62-sub numele de Anarcs; P.Patay, DissPann II.13, 1938, 7 nr. 3; idem, ArchÉrt 77.2, 1950, 110, 116,fig. 1/8-9; pl. XXX/4-5);
79a. Kiszaszond (Ungaria, Somogy m.)
depozit de topoare; (P. Patay, PBF , IX/15, 1984, 35 nr. 112);
79b. Kladovo (Serbia)
depozit; (N. Tasiæ, Eneolithic, 24).
80. Komjatice (Slovacia, Nové Zámky okr.)
Cerc. sist; descoperire cu caracter special; Ludanice și Furchenstichkeramik; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, 102-104; V. Nìmejcová-Pavuková, SlovArch 12.1, 1964, 235; J. Pavuk, S. Šiška, Arch. Research, fig. 7/13; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 13/42);
81. Konyár (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
Cerc. sist. 1932-1933; necropolă; B.; (F.von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, 57-58; I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9, 1958, 162; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 39-40 nr. 21, pl. XV/10);
82. Krivodol (Bulgaria, Vraca okr.)
Cerc, sist. 1946; 1977; așezare; Galatin; (H. Parzinger, Chronologie, 125, Taf. 65);
83. Kunszentmárton (Ungaria, Szolnok m.)
a) Pusztaistánháza; fortuit 1919; cerc. sist. 1925-1927; necropolă; B.; b) Érpart; fortuit 1950; grup de 2 morminte; B.; (J. Hillebrand, ArchÉrt 41, 1927, 50-57, 277-280; idem, Archeologia Hungarica 4, 1929; F.von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, 55; P. Patay, ArchÉrt 3. 7-9, 1946-1948, 77-78,pl. XCVI/12-14; idem, ArchÉrt 85.1, 1958, 45, Taf. XVII/1; I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9, 1958, 160, 161 Taf. I/2, 162, 163, Taf. II/1-2; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 40-54 nr. 22, nr. 24, pl. XVIII/1-2);
84. Lasinja (Croația)
Talijanovo brdo; cerc. sist.; așezare; Lasinja; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 29-30 nr. 9; pl. XII/77-84; XIII/87-93; XIV/94-97; XV/101-113; XVII/114-129; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 30; A. Benac, ArhVestnik 24, 1973, fig. 20/11-13, 15, 16; 21/9);
85. Lažòany (Slovacia)
Cerc. sist. 1960; necropolă de incinerație; Lažòany; (V. Budinskę-Krièka, ArchRozhledy 13.1, 1961, fig. 27S. Šiška, SympBaden, 454);
86. Lepensky Vir (Serbia)
Mormânt izolat; "orizontul cu torți pastilate"; (N. Tasiæ, în D. Srejoviæ, N. Tasiæ (Hrsg.), Hügelbestattung in der Karpaten-Donau-Balkan-Zone während der äneolithischen Periode, Internationales Symposium Donji Milanovac 1985, Beograd, 1987, 15);
87. Lesura (Bulgaria, Vraca okr.)
a) Golata Mogila; b) Gradišteto; sondaje; așezări; Galatin; (P. Georgieva, ArheologijaSofia 29.1, 1987, 2, 5 pl. 3/3, 6, 8, 10-11);
88. Letenye (Ungaria, Zala m.)
Szentkeresztdomb; cerc. sist. 1965; așezare; Balaton; (N. Kalicz, I. Torma, ArchÉrt 93.2, 1966, 292 nr. 11; N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 91 nr. 62; idem, SympBaden, fig. 19/1-7; idem, St PraehistSofia 11-12, 1992, fig. 1/1,5-6; 2/3-4; 3/2,4,5,9; 5/1,3,10,11,13,15; 6/14-15; 7/6-7);
89. Levakova-jama (Croația)
Cerc. sist; așezare; Lasinja și Furchenstichkeramik;(F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 9; H. Parzinger, Chronologie, 16);
90. Levice (Slovacia, Levice okr.)
Mormânt izolat; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 15; 89); 91. Likodra (Serbia)
Ostenjak; sondaj 1979-1980; așezare; Furchenstichkeramik (D. Garašanin, în The Thracian World at the crossroads of civilizations, I, 1997, 435-446);
92. Ludanice (Slovacia, Topol'èany okr.)
fortuit 1884; necropolă; Ludanice; (L. Nischer-Falkenhof, DolgSzeged 8, 1932, 271-273, pl. LIII; V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 12.1, 1964, 234; J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, 86, fig. 3; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 13/36);
93. Magyardombegyház (Ungaria)
fortuit 1927; mormânt izolat; B.; (J. Banner, DolgSzeged 4, 1928, 301-304);
94. Magyarhomorog (Ungaria, Hajdú-Bihar m.)
a) Kónyadomb; cerc. sist. 1961-1965; necropolă; B.; (P. Patay, ÉvkSzeged 2, 1966, 11-23; idem, ÉvkSzeged, 1968, 51-52); b) Magyorórstanya; fortuit 1959; mormânt izolat; B.; (A. Horváth, ArchÉrt 87.2, 1960,231; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 54-55 nr. 25; idem, Thracia Praehistorica, 1982, fig. 3);
95.Magyartés (Ungaria, Csongrád m.)
fortuit 1937; cerc. sist. 1937; grup de 8 morminte; B.; (P. Patay, ArchÉrt III, 4.1, 1943, 34-36, 39-40, Taf. V; idem, RegFüz II.10, 1961, 55 nr. 26);
95a. Malé Leváre (Slovacia, Senica okr.)
Depozit; (M. Novotná, PBF IX/3, 1970, 14 nr. 2, 25 nr. 125; Taf. 48, B);
96. Maroslele (Ungaria)
fortuit 1947; grup de 2 morminte; B.; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 55-56, nr. 27, pl. XXIII/1-7);
97. Mezoberény (Ungaria, Békés m.)
Tucsokhalom; desc. fun. a culturii B. (ArchÉrt 99, 1972, 253);
98. Mezocsát (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén)
Desc. fun.; Furchenstichkeramik; (L.A. Horváth, Zalai Múzeum 2, 1990, 83 nr. 2);
99. Mezokeresztes (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
Csincsetanya; fortuit 1953; 1960; grup de 5 morminte; B. (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 56-57 nr. 28, pl. XXIV);
100. Mezosas (Ungaria, Hajdú-Bihar)
Vajdalapos; fortuit 1913; ceramica B.; presupusa desc. fun.; fortuit 1955; mormânt izolat; B; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 58 nr. 29);
101. Misefa (Ungaria, Zala m.)
TSZ istállo; săpături de salvare 1964; așezare; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 91 nr. 67);
102. Moha (Ungaria, Fejér m.)
homokbánya; săpături de salvare 1960; așezare; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 91 nr. 68);
103. Moigrad (România)
Tezaur de podoabe de aur; (J. Makkay, The Tiszaszolos Treasure, Budapest, 1989);
104. Mónósbel (Ungaria)
fortuit 1955; mormânt izolat; B.; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 58-58 nr. 30, pl. XXIII/10-13);
105. Monoszló (Ungaria, Veszprém m.)
Boncos dûlo; cerc. sist. 1963; așezare; Balaton I-II; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 91 nr. 69);
106. Mözs (Ungaria, Tolna m.)
Cerc. sist. 1961; așezare Balaton III; (I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969,34, nota 7, fig. 4/7ab; N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 91 nr. 70; idem, SympBaden, fig. 17/1-10);
107. Nagyhalász (Ungaria, Szalbocs-Szatmár m.)
depozit de topoare; (P. Patay, PBF IX/15, 1984, 21 nr. 8, 50 nr. 218);
108. Nagykanizsa-sánc (Ungaria, Zala m.)
Săpături de salvare 1963; cerc. sist. 1971-1973; așezare; Balaton I; Balaton III; (N. Kalicz, ÉvkPécs, 14-15, (1969-1970), 1974, 91 nr. 71; idem, MittArchInst. 5, 1974/75, 41-45, Taf. 9-10; idem, MittArchInst. 3, 1973, 19-24, Taf. 8-15; idem, StPraehistSofia 11-12, 1992, fig. 1/1-2; 2/1-2,6-12; 3/1,3,6,8,10; 4/3,6,8,10; 5/1,4-8,12, 14; 6/1-4,6-13,17; 7/1-5,9-11);
109. Nagykoru (Ungaria, Szolnok m.)
Hidashat; cerc. sist. 1958; grup de 3 morminte; B.; (J. Korek, ArchÉrt 86-2, 1959, 201; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 59-61, pl. XXV);
110. Nagyvázsony (Ungaria, Veszprém m.)
homokbánya; fortuit 1947; mormânt izolat; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 91 nr. 72; idem, VMMK 8, 1969, fig. 5);
111. Neszmély (Ungaria, Komárom m.)
a) Tekeres patak környeke; cerc. de sist. 1959; așezare; Balaton II-III;
b) Szolohegy; cerc. sist. 1959; mormânt izolat; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 91, nr. 73-74);
111a. Nevidzany (Slovacia, Nitra okr.)
Sapături de salvare 1975; mormânt izolat, Ludanice; (J. Bátora, ArchRozhledy 34.4, 1982, 435-436);
112. Nitra (Slovacia, Nitra okr.)
a) Leningradska ulica; așezare; înmormântări în așezare; Ludanice; b) Šturova ulica; așezare și desc. fun.; Ludanice; (J. Vladár, ArchRozhledy 13-6,1961,780-789);
113. Nitriansky Hrádok (Slovacia, Nové Zámky okr.)
a) Zámeèek; cerc. sist. 1923; 1948-1952; 1957-1960; așezare; Ludanice și Furchenstichkeramik; grup de 2 morminte; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. nr. 18; 87,89; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 13/48;J. Lichardus ș.a., La Protohistoire de l?Europe. Le neolithique et le chalcolithique, Paris, 1985, 74 nr. 274); b) Vysokę; așezare; Furchenstichkeramik; (J. Pavúk, S. Šiška, Arch. Research, fig. 7/1,2,5V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 32.1, 1984, 142);
114. Nitrianska Streda (Slovacia, Topol'èany okr.)
Cerc. sist.; așezare; 1 mormânt în așezare; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 19; 89,91, J. Pavuk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 13/41);
115. Nógrádmarcal (Ungaria, Nógrád m.)
depozit de topoare; (P. Patay, PBF IX/15, 1984, 57 nr. 253, 91 nr. 519-523, Taf 50, 519-523);
116. Nová Ves nad Žitavou (Slovacia, Nitra okr.)
Cerc. sist; necropolă; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 20; 87; fig. 5/3,5,10,12);
117. Nyálorinc (Ungaria)
fortuit; mormânt izolat; B.; (I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9, 1958, 164, nota 75, Taf. I/8; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 61 nr.32);
118. Öcsöd (Ungaria, Szolnok m.)
Kendereshalom; cerc. sist. 1958; așezare; în apropiere a fost cercetat un grup de 3 morminte; B.; (J. Csalog, ArchÉrt 86-2, 1959, 201);
119. Ondrochov (Slovacia, Lipová, Nové Zámky okr.)
Cerc. sist. 1957; așezare; Ludanice și Furchenstichkeramik; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 21; 106; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19-2, 1971, fig. 13/49);
120. Ostrovul Corbului (România, jud. Mehedinți)
Botul Cliciului; cerc. sist. 1970-1984; necropolă; "orizontul cu torți pastilate"
(P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 40-44, fig. 6-8; idem, SCIVA 38.4, 1987, 335-365; P.I. Roman, A. Dodd-Oprițescu, Thraco-Dacica 10. 1-2, 1989, 11-38; P. Roman, Ostrovul Corbului, București, 1997);
121. Paszab (Ungaria, Szalbocs-Szatmár m.)
a) Hordozod?lo; fortuit 1920, 1931; cerc. sist. 1925, 1928, 1934, 1937, 1939; necropolă; B.; b) Zádó; fortuit 1932; cerc. sist. 1938, 1942; grup de 3 morminte; B. și Hunyadi-halom; (F. von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, 53; P. Patay, DissPann. II. 13, 1938, 7 nr. 6; idem, ArchÉrt 77.2, 1950, 112, 116, pl. XXX/6-12; XXXI/1-8; N. Kalicz, ÉvkNyiregyháza (1958), 1960, 9-20, pl. I-III; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 62-68 nr. 33, 34, 89-90 nr. 60, pl. XXVI/1-9,11-14; I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, fig. 12/7);
122. Pécel (Ungaria)
Desc. fun.; B. (RegFüz 23, 1970, 12-13);
123. Pecica (România, jud. Arad)
a) Forgaci; cerc.de supr. 1985; sondaj 1989; așezare; B.;
b) Șantul Mare; cerc. sist. 1898-1902; 1923; așezare; "orizontul cu torți pastilate";
(P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 85-90; S.A. Luca, SympThr 8, 1990, 89-92; idem, Asoan 2, 1993, 49-84);
124. Pécsbagota (Ungaria, Baranya m.)
Cseralja; cerc. sist. 1967; așezare; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 75-77, 85-87, 91 nr. 76, pl. II/5-9; III-IX; XI-XII);
125. Pécsvárad (Ungaria, Baranya m.)
Cerc. sist.; așezare; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 79);
126. Peștera Românești (România, com. Curtea, jud. Timiș)
Cerc. sist. 1948; 1960; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 83, 84, fig. 33/3-12);
127. Pilismarót (Ungaria, Pest m.)
Basarharc; cerc. sist. 1969; necropolă; Boleráz; (I. Torma, SympBaden, 503, fig. 12/3-7; N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 81);
128. Pilisszántó (Ungaria, Pest m.)
Kofülke; cerc. sist.; așezare; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 82);
128a. Plakuder (Bulgaria, Vidin okr.)
Depozit de topoare; (H. Todorova, PBF IX/14, 1981, 47 nr. 160, 161, 165-170);
129. Plaveckę Mikulaš (Slovacia, Senica okr.)
Dzeravá skala; așezare; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 22; 106);
130. Poduri (România, com. Poduri, jud. Bacău)
Dealul Ghindaru; cerc. sist. 1979; așezare; Cucuteni; (D. Monah, S. Cucoș, Așezările culturii Cucuteni din România, Iași, 1985, 131);
131. Pókaszepetk (Ungaria, Zala m.)
a) Belso-Wiese; cerc. sist.1968; așezare; Balaton; b) Avar-Strasse; cerc. sist. 1951; așezare; Balaton I; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 83; H.K. Simon, Zalai Múzeum 2, 1990, 54-55 nr. 34-34a);
132. Polgár (Ungaria, Szalbocs-Szatmár m.)
a) Basatanya; fortuit 1928; cerc. sist. 1929; necropolă; B.;
b) Bacsókert; fortuit 1951; săpături de salvare 1954; necropolă; B.; (I. Bognár-Kutzián, ArchÉrt 3. 7-9, 1946-1949, 53-62, pl. XII-XV; P. Patay, ActaAntHung 9, 1958, 141-154; I. Bognár-Kutzián, Basatanya);
133. Pusztaszer (Ungaria,Csongrád m.)
fortuit 1905; grup de 4 sau 5 morminte; B.; (P. Patay, ArchÉrt 3. 7-9, 1946-1948, 77, pl. XCVI/4-6, idem, DissPann. II.13, 1938, 7 nr. 44; idem, RegFüz II.10, 1961, 70 nr. 37);
134. Radošina (Slovacia, Topol'èany okr.)
Așezare; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 24; 106);
135. Rebărkovo (Bulgaria, Vraca okr.)
Džugera; sondaj 1978-1979; așezare; Galatin; (P. Georgieva, ArheologijaSofia 29.1, 1987, 2, 8 pl. 6-7);
136. Reci (România, jud. Covasna)
Telek; sondaje 1957-1959; așezare; Cucuteni și B.; (Z. Szekely, SCIV 15.1, 1964, 12-126; P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 109-110);
137. Regöly (Ungaria, Tolna m.)
F?zfás; cerc. sist. 1967; așezare; 1 mormânt în așezare; Balaton I; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 84);
138. Retevoiești (România, jud. Argeș)
Cotul Mătușii; sondaj 1957; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (D. Popescu, D.V. Rosetti, Materiale 6, 1959, 703-708, fig. 4-5);
139. Ságvár (Ungaria, Somogy m.)
Cerc. sist.; așezare; Balaton II; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 88);
140. Sárazsádany (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
fortuit 1940-1941; cerc. sist. 1943-1944; grup de 5 morminte; B. și Hunyadi-halom; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 70-73 nr. 38, pl. XXVII; I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, 34, fig. 4/5, P. Patay, BerRGK 55.1, 1974/75, Taf. 8/6);
141. Sălcuța (România, jud. Dolj)
Piscul Cornișorului; cerc. sist. 1916-1920; 1947; 1951; așezare; "orizontul cu torți pastilate" (D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939, 49-50, fig. 45 nr. 11; 46/1-5,7; 47-48; 49/1-3; 50/1,4; 51; 55/1-2; 56; 59; 61; 71-72; 73/3; 74; idem, Contribuții,158-166, 338; P.I. Roman, Dacia N.S. 15, 1971, 35-39, fig. 3-5);
142. Sânnicolau Român (România, jud. Bihor)
Desc. fun.; B. (M. Rusu, Banatica 1, 1971, 81; S.A. Luca, Bodrogkeresztúr, 109 nr. 43);
143. Sânpetru German (România, com. Secusigiu, jud. Arad)
Fântâna Vacilor; sondaj 1963, 1965; desc. fun; B.; (E. Dörner, Materiale 9, 1970, 451-455);
144. Sântana (România, jud. Arad)
Holumb; așezare; B.; (S.A. Luca, Bodrogkeresztúr, fig. 34/1,4-7);
145. Sebatovce (Slovacia; Kosice okr.)
Cerc. sist. 1966-1970; necropolă birituală; Lažòany; (V. Budinskę-Krièka, ArhRozhledy 20.2, 1968; S. Šiška, SympBaden, 455; J. Pavúk, S. Šiška, Arch. Research, fig. 11/11-16; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 16/36-38, 41-43);
146. Senta (Serbia)
Datka; sondaje 1873; 1944; grup de 7 morminte; B.; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 86-87, nr. 54);
147. Sibișeni (România, jud. Alba)
Deasupra satului; sondaj 1997; groapă; "orizontul cu torți pastilate"; (I. Andrițoiu, în Cornelia Stoica (coord.), Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, Călărași, 1998, 70);
148. Sighiștel (România, com. Câmpani; jud. Bihor)
Desc. fun.; B. (M. Rusu, Banatica 1, 1971, 81);
149. Siklós (Ungaria, Baranya m.)
2 sz. táglagyár; cerc. sist. 1967; așezare; Balaton; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 91; pl. I/1-14);
150. Slatinka nad Bebravou (Slovacia, Topol'èany okr.)
Mormânt izolat în peșteră; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 25; 89; fig. 5/9);
151. Soponya (Ungaria)
mormânt izolat;B.; (J. Makkay, în Fejér mégye törtenete, I.1, 1970);
152. Sotin (Serbia)
mormânt izolat; B.; (P. Patay, BerRGK 55.1, 1974/75,66 nr. 103);
153. Streda Nad Bodrogom (Slovacia; Trebišov okr.)
Cerc. sist. 1955; așezare; Ludanice și Furchenstichkeramik; (S. Šiška, SlovArch 14.1, 1966, 54 nr.31, fig. 2/74; I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, 52);
154. Šturove (Slovacia)
Așezare; Boleráz; (V. Nìmejcová-Pavúková, SlovArch 16.2, 1968, 371);
155. Subotica-Nosa (Serbia)
Desc. fun.; B.; (M. Šulman, Zbornik Matice Srpske 3, 1952, 157-167; idem, Zbornik Matice Srpske 6, 1954, 70-87);
156. Sukoró (Ungaria, Fejér m.)
Tóra dûlo; cerc. sist. 1969; așezare; Balaton III; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 97);
157. Sukösd (Ungaria, Bács-Kiskun m.)
Mormânt izolat; Balaton I; (I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9,1958, 172-173, Taf. II/8; N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 98);
158. Szalbocs (Ungaria, Szalbocs-Szatmár m)
a) Fekespart; fortuit 1937; grup de 3 morminte; B.;
(P. Patay, DissPann. II.13, 1938, 7 nr. 7; idem, ArchÉrt 77.2, 1950, 113, 116, fig. 1/4,pl. XXXII/1-4,6-7; idem, RegFüz II.10, 1961, 73-74 nr. 40, pl. XXVI/15-16; I. Bogn ár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, 36 nota 13);
159. Szarvas (Ungaria, Baranya m.)-
Fo. 38; sondaj 1975; descoperire cu caracter special; B.; (J. Makkay, Mitt.Arch.Inst. 10-11, 1980-1981, 45-57, pl.I-II);
160. Szeged (Ungaria, Csongrád m.)
Szillér; depozit; (P. Patay, PBF IX/15, 1984, 21 nr. 10, Taf 68, A);
160a. Szendro (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
depozit de topoare; (P. Patay, PBF IX/15, 1984, 33 nr. 95, 44 nr. 180, 83 nr. 464).
161. Szentes (Ungaria,Csongrád m.);
a) Kistoke; fortuit 1929; cerc. sist. 1930; necropolă; B.;
b) Ilonapart; sondaj 1984; așezare; Furchenstichkeramik; (E. Zalotay, DolgSzeged 9-10, 1933-1934, 90-92, pl. XX-XXII; P. Patay, DissPann. II.13, 1938, 7 nr. 41-42; idem, ArchÉrt III. 4, 1943, 26-34, 37-39, Taf. I-IV; I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9, 1958, 162, 163 Taf. II/3-4; P. Patay, RegFüz II.10, 1960, 90-91 nr. 62; L.A. Horváth, Zalai Múzeum 2, 1990, 84 nr. 12; N. Kalicz, StPraehistSofia 11-12, 1992, fig. 2/13);
162. Szerencs (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
Hajdúrét; fortuit 1871; cerc. sist. 1950; necropolă; B.; ( F. von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, Taf. 18/10; P. Patay, DissPann. II.13, 1938, 7 nr. 9; idem, A Mikolci Herman Otto Muzeum Kozlemenyei, 3, 1956, 4-14; idem, ArchÉrt 85.1, 1958, Taf. XV/6; idem, RegFüz II.10, 1961, 76-77 nr. 42; idem, BerRGK 55.1, 1974/75, Taf. 9/2; L.A. Horváth, Zalai Múzeum 2, 1990, 83 nr. 1)
163. Székely (Ungaria, Szalbocs-Szatmár m.)
a) Zöldtelek; cerc. sist. 1955; așezare; B.; (N. Kalicz, ArchÉrt 85.1, 1958, 3-6, Taf. I-IV; J. Banner, I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 13, 1961, 1-2; H. Parzinger, Chronologie, 33-34);
b) Szolohegy; depozit de topoare; (P. Patay, PBF IX/15, 1984, 47 nr. 187-189);
164.Szob (Ungaria, Pest m.)
Ipolypart; sondaj 1967; așezare; Balaton II; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 92 nr. 103);
164a.Taksony (Ungaria, Pest m.)
Depozit de topoare; (P. Patay, PBF IX/15, 1984, 89 nr. 507, 93 nr. 538);
165.Tarcal (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
Ziegelei; cerc. sist. 1933; necropolă; B.; (P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 77 nr. 43; I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, fig. 12 nr. 5);
166. Tarcea (România, jud. Bihor)
depozit de topoare; (A. Vulpe, PBF IX/5, 1975, 30 nr. 65-66, 41 nr. 146-147, 42 nr.161);
167. Tarnabod (Ungaria, Heves m.)
Sondaj 1955; așezare; Ludanice; (N. Kalicz, ArchÉrt 93.1, 1966, 3-19);
168. Târgu-Mureș (România, jud. Mureș)
Cerc. sist. 1909-1910; așezare; Cucuteni și B.; 1 pandantiv de aur descoperit fortuit. (I. Kovács, DolgCluj 6, 1915, 252-253; P. Patay, ArchÉrt 85.1, 1958, 39, pl. XVII/4);
169. Tekenye (Ungaria, Zala m.)
Ocse; cerc. sist. 1978; așezare; Balaton I; (H.K. Simon, Zalai Múzeum 2, 1990, 55 nr. 53);
170. Teliš (Bulgaria, Pleven okr.)
Redutite; cerc. sist. 1978; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (V. Gergov, ArheologijaSofia 29.4, 1987, 2-54; idem, St PraehistSofia 11-12, 1992, 347-357; H. Parzinger, Chronologie, 125);
171. Tenk (Ungaria, Heves m.)
fortuit 1965; grup de 5 morminte; B.; (J. Szábo, ArchÉrt 93.2, 1966, 293 nr. 21);
171a. Tianovci (Bulgaria, Vidin okr.)
Depozit de topoare; (H. Todorova, PBF IX/14, 1981, 47 nr. 172, 173; Taf. 13, 172; 14, 173);
172. Tiszabábolna (Ungaria )
Szilpuszta; desc. fun.; B.; (P. Patay, BerRGK 55.1, 1974/75, 64 nr. 53; idem, Thracia Praehistorica, 1982, fig. 7/6);
173. Tiszadob (Ungaria, Szalbocs-Szatmár m.)
a) Borziktanya; fortuit 1938; necropolă; B.; b)Urkomd?lo; fortuit 1906; necropolă; B.;(J. Pétroczi, FoliaArch 5, 1945, 35-43; P. Patay, ArchÉrt 77.2, 1950,113-114, 116, pl. XXXIII/1-2; XXXIV/1; I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9, 1958, 161, Taf. I/1; 162; P. Patay, ArchÉrt 85.1, 1958, Taf. XX/10; idem, RegFüz II.10, 1961, 78-81 nr. 44-45, pl. XXXII/1-10,12);
174. Tiszadorogma (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
Desc. fun.; B. (P. Patay, DissPann. II.13, 1938, 7 nr.15; idem, Thracia Praehistorica, 1982, fig. 7/5);
175. Tiszáfüred (Ungaria, Szolnok m.)
Așezare; Hunyadi-halom; (I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, 34, fig. 4/1-3);
176. Tiszakeszi (Ungaria, Borsod-Abauj-Zemplen m.)
a) Fáykert; cerc. sist. 1936; necropolă; B.; b) Szódadomb; sondaj 1936; grup de 7 morminte; B.;
c) "lângă un canal"; fortuit 1935; mormânt izolat; B.; (F. von Tompa, BerRGK 24/25, 1934/35, 58, Taf. 18/11-14; P. Patay, DissPann II.13,1938, 7 nr. 14;idem, A Miskolci Herman Ottó Múzeum Évkönyve 1, 1957, 31-42; I. Bognár-Kutzián, ActaAntHung 9, 1958, 161 Taf. I/5; 162; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 82-83 nr.47; P. Patay, Thracia Praehistorica, 1982, fig. 7/3-4);
177. Tiszaluc (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
Sarkadpuszta; cerc. sist. 1970; 1974-1988; așezare; Hunyadi-halom și B.; 2 morminte în așezare; (I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, 40, fig. 9/3,5-7,9; 10/9; 11/1,3,4,7-9; P. Patay, în Gomolava, 151-153; H. Parzinger, Chronologie, 34);
178. Tiszaszolos (Ungaria, Szolnok m.)
a) Nagyaszópart; fortuit 1839; mormânt izolat; B.; b) Tezaur de piese de aur; (V. Milojèiæ, Germania 31, 1953, 7-11; P. Patay, RegFüz II.10, 1961, 83-84 nr. 48; J. Makkay, The Tiszaszolos Treasure, Budapest, 1989);
179. Tiszavalk (Ungaria, Borsod-Abaúj-Zemplén m.)
a) Kenderföld; cerc. sist. 1966; necropolă; B.; așezare; Hunyadi-halom; b) Tetes; desc. fun. B.; (P. Patay, FoliaArch 19, 1968, 10; idem, ÉvkSzeged (1966-67), 1968, 49-55; I. Bognár-Kutzián, StZvesti 17, 1969, 38, 40, fig. 9/1-2,4,8,10-11; 10/1-8; 11/2,5,6; P. Patay, FoliaArch 21, 1970, fig. 3; idem, BerRGK 55.1,1974/75, Taf. 7/2,5,7; 9/1,3-5,8,12; 10/7; 11/2-3; 12/3,9;14/1-2,6-7,9; 15/1-2; idem, Thracia Praehistorica, 1982, fig. 5; 7/7-8);
180. Topol'èany (Slovacia, Topol'èany okr.)
a) Krušovce Strasse; b) Továrenská ulica; așezări; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 27; 106; fig. 5/8,11);
181. Traian (România, com. Zănești, Jud. Neamț)
Dealul Fântânilor; sondaj 1936; cerc. sist. 1938, 1940; 1945-1961; așezare; Cucuteni; (Vl. Dumitrescu, Dacia 9-10, 1945, 11-114; H. Dumitrescu, Materiale 5, 1959, 189; D. Monah, S. Cucoș, Așezările culturii Cucuteni din România, Iași, 1985, 155-156);
182. Vajska (Serbia)
Săpături de salvare 1966-1967; grup de 6 morm.; Hunyadi-halom (N. Tasiæ, Eneolithic, 110);
183. Vajuga (Serbia)
Pesak; sondaje 1980; 1982-1983; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (P. Popovic ș.a., Derdapske sveske 3, 1986, 168-183);
184. Văleni (România, or. Piatra-Neamț, Jud. Neamț)
Cetățuia; sondaj 1938; cerc. sist. 1942; 1974-1985; așezare; Cucuteni; (S. Cucoș, MemAntiq 6-8, 1981, 37-56);
185. Vărd (România, com. Chipăr, jud. Sibiu)
Depozit de topoare; (A. Vulpe, PBF IX/5, 1975, 43 nr. 178-179, 45 nr. 198, 53 nr. 242, Taf. 48 G1);
186. Velehrad Rakos (Slovacia)
Depozit; (I. Vajsov, PZ 68, 1993, 133-134);
187. Velikije Lazy (Ucraina, Ujgorod okr.)
Necropolă; Lažòany; (S. Šiška, SympBaden, 454);
188. Vel'kę Šariš (Slovacia, Presov okr.)
Cerc. sist. 1964; așezare; Lažòany; (I. Bognár- Kutzián, StZvesti 17, 1969, 52; S. Šiška, SympBaden, 454);
189. Veternica (Croația)
așezare; Lasinja; (F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 26);
190=193. Vindija (Croația)
Cerc. sist. 1935; 1949; 1961; 1974; așezare; Furchenstichkeramik (S. Dimitrijeviæ, BerRGK 61, 1981, 35);
191. Visnjica (Croația)
Velika pecina; sondaj 1961; așezare; Furchenstichkeramik; (F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 19);
192. Vinèa (Serbia)
Cerc. sist. 1982-1983; grup de 4 morminte; B.; (H. Parzinger, Chronologie, 63);
193 =190. Vindija (Croația)
spilja; cerc. de supr.; cioburi Lasinja; (S. Dimitrijeviæ, OpArch 5, 1961, 35 nr. 14);
194. Vinkovci (Serbia)
Trznica/Hotel; cerc. sist. 1962; 1977-1978; așezare; Lasinja; (H. Parzinger, Chronologie, 19-20. Taf. 5.11.12.15; N. Kalicz, StPraehistSofia 11-12, 1992, fig. 4/9);
195. Vinomer (Slovenia)
Pristava; cerc. sist.; așezare; Lasinja; (P. Korosec, ArhVestnik 24, 1973, 182-183, 214; F. Leben, SympBaden, 188-189 nr. 6);
196. Voia (România, com. Balșa, jud. Hunedoara) depozit de topoare; (A. Vulpe, PBF IX/5, 1975, 42 nr. 137, 46 nr. 213, Taf. 48 D13);
197. Vęèapy-Opatovce (Slovacia)
Așezare și grup de 8 morminte; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, 86-87; fig. 4; J. Pavúk, S. Šiška, SlovArch 19.2, 1971, fig. 13/ 39-40);
198. Vyšehradné (Slovacia, Prievidza okr.)
Necropolă; Ludanice; (J. Lichardus, J. Vladár, SlovArch 12.1, 1964, fig. 1 nr. 30; 89);
199. Zalavár (Ungaria, Veszprém m.)
a) Mekenye; săpături de salvare 1964; așezare; Balaton II; b) Basasziget; cerc. sist. 1984, 1987, 1989; așezare; Balaton I; (N. Kalicz, ÉvkPécs 14-15, (1969-1970), 1974, 93 nr. 117-123; idem, SympBaden, fig. 6/1-11; 7/1-21; 8/1-14; M. Virág Zsuzsánna, Zalai Múzeum 2, 1990, 71-79; N. Kalicz, VMMK 8, 1969, fig. 1-2; 8-9);
200. Zlotska Pécina (Serbia)
Cerc. sist.; așezare; "orizontul cu torți pastilate"; (N. Tasiæ, în D. Srejoviæ, N. Tasiæ (Hrsg), Hügelbestattung in der Karpaten-Donau-Balkan-Zone während der äneolithischen Periode, Internationales Symposium Donji Milanovac 1985, Beograd, 1987, 18-21; idem, Eneolithic, 172-173; I. Vajsov, PZ 68, 1993, 125);